BOLI FRECVENTE LA CÂINI (II)

     Dacă ar putea să vorbească despre stăpânii săi, fiecare câine ar spune cu certitudine că un stăpân bun este cel care, pe lângă hrană și joacă, le oferă atenția și grija după care fiecare cățel tânjește. Iar grija și atenția implică, în primul rând, menținerea sănătății animalului de companie și o atentă monitorizare în cazul  în care sunt semnalate diverse probleme.

În primul rând este important să cunoaşteţi faptul că bolile sunt de mai multe feluri şi anume:

  • Boli cauzate de viruşi
  • Boli cauzate de paraziţi
  • Boli cauzate de bacterii
  • Boli de nutriţie
  • Boli ale glandelor
  • Boli ale aparatului uro-genital
  • Boli ale aparatului de reproducţie

Într-un articol anterior ați aflat despre bolile cauzate de viruși. Despre bolile cauzate de paraziți este bine să știți că manifestările sunt neplăcute fie că animăluțul are paraziți interni sau externi. Dacă nu sunt luate măsuri la timp, pot apărea complicații serioase, destul de greu de tratat ulterior. Cu o medicație corespunzătoare pot fi prevenite astfel de complicații. Cele mai frecvente boli de acest gen de care suferă câinii sunt:

  • Dirofilarioză cardiopulmonară (viermi la inimă). Boala este produsă de viermele Dirofilaria immiitis și se transmite prin înțepătura de țânțar. În decurs de 5-6 luni de la înțepătură microfilaria ajunge la stadiul de adult și se fixează în artera pulmonară. Cei mai expuși sunt câinii care stau afară. Simptomele bolii apar târziu în evoluția bolii prin tuse, anemie, dermatite, embolism pulmonar și intoleranță la efort. Diagnosticul se va pune pe baza unor analize specific. Tratamentul în cazul acestei boli este costisitor și de durată. Prevenția, în cazul Dirofilariozei, se face prin deparazitare externă specifică.
  • Babesioza este o boală parazitară foarte gravă, ce afectează câinele dar şi omul. Boala este transmisă prin intermediul căpușelor. Mai receptive la această boală sunt animalele tinere, cele malnutrite şi bolnave şi cele cu imunitate slabă. Cele mai întâlnite specii în ţara noastră sunt: Babesia canis, Babesia vogeli şi Babesia gipsoni; ele produc anemie hemolitică, cu grave consecințe. Manifestările clinice includ: reducerea apetitului până la inapetenţă, vomă, febră, instabilitate pe membre, urină de culoare brună, mucoase galbene. Cu cât este mai timpurie intervenția în cazul contaminării, cu atât mai eficient va fi tratamentul ce constă în instituirea unei medicații specific deseori asociată cu hemotransfuzie. Primul pas pentru prevenția babesiozei este deparazitarea externă regulate a animalului, folosind produse recomandate de medicul veterinar.
  • Râia este de mai multe feluri, dar cele mai des întâlnite tipuri sunt: Demodex canis, Sarcoptes scabies, localizate la nivelul pielii. Provoacă mâncărimi iar rănile ce apar de la scărpinat se pot suprainfecta. Atenţie! Sarcoptes scabies se poate transmite şi la om! Tratamentul constă în aplicarea de substanțe antiparazitare pe ceafă, îmbăieri și administrarea orală de suplimente de vitamine și minerale
  • Paraziţii intestinali produc frecvent decese în rândul animalelor tinere, care nu au fost deparazitate intern corespunzător. Manifestările clinice pot fi: diaree, vomă (uneori cu expulzia parazitului), pareze şi paralizii, crize epileptiforme, anemie, inapetenţă, letargie, balonament abdominal, lipsa de glucide, fosfor, săruri minerale şi vitamina C. Pentru a evita neplăcerile cauzate de acești paraziți, ar trebui respectată cu strictețe deparazitarea animalelor începând de la vârsta de 4-6 săptămâni.
  • Otitele sunt provocate de acarienii urechii. Otita se poate întinde până în zona mediană a urechii iar la cazurile grave, chiar până la urechea internă de unde infecția se poate răspândi în întreg corpul, spre sistemul nervos central și spre alte organe. Descoperirea la timp a acarienilor și îndepărtarea lor cu câteva picături de ulei mineral sau picături ce conțin permetrin, vă poate scuti de multe neplăceri, având în vedere că netratarea duce la îngroșarea pielii pavilionului intern și cronicizarea bolii. După îndepărtarea acarienilor timp de câteva săptămâni se va folosi un unguent cu antibiotic, bineînțeles la recomandarea medicului specialist. Câinii cu urechile lungi sunt mai predispuși la această boală.

   Despre bolile cauzate de bacterii este bine să cunoașteți că cele mai frecvente sunt: bruceloza (care este o boală transmisibilă şi pe cale sexuală) şi leptospiroza. Atenţie!  Aceste boli se transmit la om! Majoritatea pot provoca moartea căţelului! De aceea, prevenirea este cel mai bun tratament.

  • Leptospiroza (Tifosul canin) este produsă de Leptospira canicola şi mai rar de Leptospira icterohaemorrhagia. La câine se descriu două forme clinice principale: o formă icterică şi o formă anicterică. Simptomele care apar sunt icterul, voma biloasă, diaree (melenă), poliurie, hematurie. Tratamentul se face cu ser antileptospiric, streptomicină, teramicină şi simptoma În scop profilactic se practică vaccinarea antileptospirică.
  • Bruceloza canină este o boală cu transmitere sexuală, ce poate afecta ambele sexe. Agentul patogen încriminat este Brucella canis, o bacterie gram-negativă din grupa cocobacililor. Genul Brucella conține și alte specii de bacterii ce infecteaza animale precum: ovinele, bovinele, iar în cazuri rare chiar și omul. Intrucât se transmit cu precădere pe cale sexuală, bruceloza este o boala des întalnita la animalele folosite pentru reproducție, deci în special în canise. Simptomele sunt nespecifice și de cele mai multe ori lipsesc. Diagnosticarea rapidă se face prin teste de sânge, prin evidențierea anticorpilor anti-brucelici. În laboratoarele mari, pot fi făcute teste mai elaborate și mai fidele. Tratamentul  este constisitor și puțin eficient. Antibioticele nu reușesc întotdeauna să elimine toate bacteriile din organism.